Tag Archive: fericire
Fericire.
O rețetă exactă pentru fericire nu există. Fericirea este mereu acolo, în acelaşi loc, unic pentru fiecare. Unii se mai rătăcesc pe drum, alţii se opresc pentru a construi poduri peste gropi, ori pentru a se odihni mult prea mult. Alţii pur şi simplu sunt prea preocupaţi cu mărunţişuri și nu observă, dar cei mai mulţi neagă existenţa fericirii. Doar nebunii lumii se mai întrec în a defini, în a găsi şi a se bucura de ea.
Fericirea este, cred, mult prea complexă și greu de descris…
Fericirea este acel sentiment care te cuprinde atunci când urci scările grăbit și nerăbdător, ştiind că eşti aşteptat. Fericirea e acea amorțeală a papilelor gustative atunci când mâncarea este mai condimentată decât viața. Fericirea este acel gol în stomac deși tocmai ai terminat de mâncat. Fericirea este acea beție și amețeală bruscă care te cuprinde atunci când îi simți parfumul invadându-ți aerul. Fericirea este acel lucru care se întâmplă între un bună dimineaţa răvăşit şi un noapte bună somnoros – sau invers. Fericirea se ascunde între pleoapele ei de la apus până la răsărit. Fericirea toată este acea gălăgie surdă ce străbate liniştea dintre bătăile inimii din timpul zilei. Fericirea e atunci când renunți la tine pentru ea, oricând și fără ezitare.
Fericirea mea se ascunde în Ea, iar Ea este cel mai frumos dar pe care viaţa mi l-a oferit sau poate pe care, dintr-o prostie, ori pe care, poate dintr-o coincidenţă ciudat de frumoasă l-am descoperit.
Adevărul este că fericirea nu se caută şi nici nu se defineşte. Fericirea doar se trăieşte şi astfel descrie cel mult frugal, căci altfel nu există sau nu se menţine. Şi cel mai important aspect este să o trăieşti… căci altfel, niciodată nu exişti și nu vei exista cu adevărat.
Pentru mine, Ea este zâmbetul, pacea, marea și fericirea mea. La mulți ani, fericire!
Alex.
Viața e prea scurtă.
Pentru că viața e prea scurtă pentru a o risipi și parcă zilele sunt mai frumoase atunci când încep sau se sfârșesc cu o poveste și un gând bun… vă spun o poveste aflată de la alții.
Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuţ sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor şi i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei peşti.
– Nu foarte mult timp, au răspuns pescarii la unison.
– Dar de ce n-aţi mai stat, că să prindeţi mai mult peşte?
Pescarii i-au răspuns că micile cantităţi pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor şi ale familiilor lor.
– Şi ce faceţi în restul timpului? a întrebat turistul.
– Dormim până târziu, pescuim puţin, ne jucăm cu copiii şi ne facem siesta împreună cu soţiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puţin, cantim la chitară câteva cântece şi tot aşa…. Avem o viaţă plină.
Turistul i-a întrerupt,
– Staţi puţin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie şi pot să vă ajut! Trebuie să pescuiţi mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteţi vinde peştele pe care îl prindeţi în plus. Cu veniturile suplimentare, veţi putea cumpăra o barcă mai mare.
– Şi după asta? au întrebat pescarii.
– Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barcă, veţi putea cumpără o a două şi o a treia barcă şi tot aşa, până când veţi avea o întreagă flota. În loc să vindeţi peştele unui intermediar, veţi putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiţi propria fabrică. Atunci veţi putea părăsi sătucul asta micuţ şi să vă mutaţi în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo vă veţi putea conduce nouă întreprindere prosperă.
– Şi cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.
– Douăzeci, poate chiar douăzeci şi cinci de ani. a replicat turistul.
– Şi după asta?
– După asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul când devine cu adevărat interesant,” a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriaşă, poţi să începi să vinzi şi să cumperi active şi să faci milioane de dolari!
– Milioane? Serios? Şi după asta? au întrebat pescarii.
– După asta, veţi putea să vă retrageti din afaceri, să trăiţi într-un sătuc liniştit şi retras pe malul mării, să dormiţi târziu, să vă jucaţi cu copiii voştri, să vă faceţi siesta cu soţiile şi să vă petreceţi serile împreună cu prietenii distrandu-vă cum vreţi voi.
– Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să mai irosim încă douăzeci şi cinci de ani? au întrebat mexicanii.
Nu uitați:
Bucuriile trebuie trăite fiecare la timpul lor pentru că viața e prea scurtă pentru a o risipi.
Alex.