Monthly Archive: January 2016

Despre oamenii care lucrează în comerţ. Și coaching.

Agenţi de vânzări, consultanţi de client, garderobieri, măcelari, casieri, oameni de la curăţenie, livratori şi patroni. Oameni care lucrează în comerț. Despre ei vreau să vă vorbesc acum. În comerţ, fie că vorbim de comerţul business to business sau de cel business to customer, nu există program fix. Poate în cel mai fericit caz, există o oră fixă de start a zilei de lucru. Uneori 6, alteori 7, rareori 8. Iar zilele de muncă pot fi cel mult anticipate, dar şi atunci apar schimbări neprevăzute (evenimente, colegi bolnavi, etc.). În comerţ ziua de muncă se opreşte în momentul în care ai pus lacătul pe uşă sau scos telefonul din priză. Pentru angajat. Pentru patron mai durează câteva ore, cât să se parcurgă un raport de vânzări, un plan viitor, ș.a.m.d.
Munca în comerţ înseamnă deservirea celorlalţi în permanență, uneori chiar și dincolo de orele de program. Munca în comerţ înseamnă mult mai mult decât un zâmbet constant pe buze, răbdare și un “Mulțumesc, mai treceți pe la noi!”… iar despre asta voi vorbi mai jos, în mare.
atitudinea-face-diferenta-jurnal-pentru-eaAm citit despre oameni şi cunosc oameni (majoritatea coach sau traineri) care încurajează răscoala angajaţilor împotriva patronilor aruncând în aer cuvinte goale şi lipsite de bună-intenţie precum “Dezvoltă-te!”, “Cere-ţi drepturile!”, “Solicită comision din vânzare!”, etc. şi care totodată caută să arunce o umbră de nesiguranţă în sufletul patronului prezentându-i nişte idei efemere: “Angajaţi fericiţi = Clienţi mulţi şi mulţumiţi”, “Motivează-ţi angajaţii!”. Practic seamănă neghină atât de-o parte cât şi de cealaltă.

Dragă coach-ule de business, de viaţă sau orice altă “specie” eşti…
Pe mine, ca om trecut prin multe de-a lungul vieţii, nu mă emoţionează cuvinte de genul mergeam X km pe jos până la locul de muncă şi înapoi în fiecare zi. Nu mă impresionează nici faptul că undeva cândva ai lucrat ca grădinar, portar sau bucătar. Nu mă doare că ţi-ai testat limitele şi că ai avut n-şpe locuri de muncă până când te-ai oprit la unul care (între noi fie vorba) nu cred că îţi place job-ul în sine, cât faptul că te satisface financiar. Nu mă impresionează faptul că ai lucrat pentru un salariu minim pe economie într-o ţară oarecare în care unii trăiesc muncind pentru ajutoare sociale care nu ating nici jumătate din nivelul unui salariu minim pe economie sau muncind cu ziua, căci probabil nu aveai experienţa şi abilităţile necesare pentru a primi un salariu mai mare (şi ca să fim sinceri, situația cu locul de muncă e cam ca la chirii sau în comerț, în general – îţi ţipă măseaua în gură accepţi orice… pentru că în final prost e cine acceptă, nu cine oferă).
Toţi am trecut prin asta şi în fond acesta este şi rolul vieţii şi al locurilor de muncă proaste sau prost plătite: să ajungi să îţi dai seama ce înseamnă productivitatea în muncă, să apreciezi munca ta şi a altora, să înţelegi valoarea banilor, să conștientizezi diferențele din societate, să acumulezi abilităţi sociale, iar lista de beneficii a acestui “rău” (adică a unui loc de muncă nepotrivit) poate continua mult. Apoi, nu mă încântă deloc faptul că ai fugit dintr-o firmă care probabil a investit în tine şi în dezvoltarea ta ca să îţi deschizi propria ta firmă, cu exact acelaşi domeniu de activitate – când aud asta mă gândesc la faptul că probabil ai plecat cu cel puţin o parte din portofoliul de clienţi din firma care te-a crescut, că nu meritai să fii ceva mai mult acolo şi că nu conştientizezi faptul că spunând acest lucru cu o mândrie idioată semeni speranţe deşarte şi sentimente de trădare în sufletul unor oameni care chiar adoră ceea ce fac, dar care nu avansează din alte motive.
Ce mă deranjează pe mine este că tu, ca şi coach subestimezi şi sfidezi oamenii, pervers şi direct. Şi treaba este că mulţi dintre ei sunt mult mai buni la a-ţi vinde un produs oarecare, decât eşti tu la a te vinde pe tine – fapt care teoretic îţi asigura ţie pâinea. Experienţa mi-a dovedit că mulţi dintre aceşti oameni, subestimaţi şi sfidaţi, sunt mult mai buni la a citi o persoană cu care stau de vorbă pentru prima dată poate şi la a-i schimba optica asupra vieţii sau a altor aspecte relaţionate decât îți poți imagina, iar asta se întâmplă pentru că oamenii aceia, pe care îi subestimezi, lucrează zilnic cu oameni ca tine sau despre care tu citeşti doar în cărţi.

Nu neg, printre mulţimea de coachi care au apărut ca ciupercile după ploaie mai sunt doi-trei care într-adevăr ştiu despre ce vorbesc. Sunt oameni care au cu adevărat experienţa afacerii. Care au explorat atât de multe drumuri, care au ajutat echipe cu care au lucrat, care au împins limite dincolo de imaginabil şi care au reuşit să îşi clădească un brand propriu în parteneriat cu compania în care lucrau. Sunt oameni care atunci când se angajează la a îmbunătăți o echipă, ştiu să se transpună cu sufletul în business-ul tău şi care după ce au luat pulsul angajatorului, al angajaţilor, al domeniului şi al companiei pot să păşească cu încredere în faţa lor şi să le arate noi perspective.
Aceştia sunt singurii oameni pe care eu îi recunosc ca şi coachi sau traineri. Nu am să îi dau cu numele pentru că se recunosc de departe în mulţime şi pentru că nu apelează la tehnici ieftine de vânzări sau penibile de manipulare pentru a se vinde. Sunt acei oameni la care ajungi prin recomandări, oameni la care îți aștepți rândul bucuros pentru a primi o viziune proaspătă a lucrurilor. 🙂

Aşadar, vă rog frumos să nu uitaţi unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții: nu se pot auzi vorbe potrivite sau obţine rezultate mult dorite de la persoane nepotrivite.
Alex.

Emoții și amintiri.

De ceva timp m-am apucat să caut vacanțe, dintr-o mulțime de motive: pentru că iubesc acele amintiri din vacanțe, pentru că mi-e dor de vară, pentru că am un dor nebun de ducă, pentru că nu mai știu ce să îi fac cadou jumătății mele mai bune, pentru că… vreau amintiri care să dăinuie mai mult decât mireasma unui parfum și experiențe care să îmi umple sufletul de emoții. Și asta vă sfătuiesc și pe voi să faceți.
Înlocuiți cadourile oamenilor dragi cu experiențe: o ieșire la un restaurant, o vacanță și nu numai.
Renunțați la lucrurile efemere: un parfum, o geantă sau știu eu ce alte gadget-uri șmechere și care au rol de jucării – mult prea dorite inițial, iar după 2-3 zile își pierd farmecul. Optați pentru experiențe și mai ales pentru experiențe alături de persoana iubită. Vă garantez că în final veți aprecia înzecit emoțiile acelor momente și amintirea acelor clipe.
Așadar, dacă încă nu v-ați hotărât în privința cadoului de Valentines Day, Dragobete, Mărțișor, 8 Martie, orice altă sărbătoare sau știu eu, pur și simplu aveți chef de evadare cu persoana iubită vă recomand să consultați cu încredere oferta de vacanțe de aici. sau de mai jos.
Am găsit câteva city-break-uri (adică vacante de weekend) foarte căutate și dorite la prețuri foarte bune, poate chiar cele mai bune de pe piață (de regulă, eu fac planul de vacanță și până acum nu am găsit prețuri atât de bune).
city-break-1

city-break-2

city-break-3

Așadar, voi ce alegeți? Jucării sau emoții și amintiri?
Să nu uităm: important este să colecționăm amintiri, nu lucruri.
Alex.

50 de umbre ale lui Black.

Dacă v-ați uitat la 50 de umbre ale lui Grey sau ați citit cartea (găsiți cartea aici) scrisă E.L.James – care a generat o întreagă nebunie la nivel mondial, am o veste simpatică.
Niște omuleți tare faini și puși pe glume s-au gândit să facă o parodie după film și implicit carte, căreia i-au spus 50 de umbre ale lui Black. Aș fi tradus și cuvântul Black cu Negru, dar am zis să nu îi stricăm zen-ul lui Dan Negru după audiențele frumoase obținute de Revelion. 🙂 Oricum, rezultatul mi se pare demențial, sunt mai mult decât convins că vă prinde deoarece au existat mulți critici la adresa cărții și a filmului, iar eu abia aștept să râd când o să văd acest film-parodie.
Vedeți și voi trailerul filmului mai jos. Sper să vă amuze!

50 de umbre ale lui Black

Dacă v-ați uitat la 50 de umbre ale lui Grey sau ați citit cartea (o găsiți aici: http://bit.ly/1DAoPXR ) am o veste simpatică: va apărea o parodie după mult comentatul film. Puteți vedea trailerul mai jos, care este demențial!Ce ziceți, va avea succes? 🙂 Aștept părerile voastre despre trailer aici: http://www.jurnalpentruea.com/2016/01/50-de-umbre-ale-lui-black/ Alex. ~ Jurnal, pentru Ea.P.S.: filme găsiți aici: http://bit.ly/1N07cFT

Posted by Jurnal, pentru Ea. on Friday, January 8, 2016

A ieșit o treabă faină, nu?
Alex.
P.S.: filme foarte faine și desene animate găsiți aici: http://bit.ly/1N07cFT