…de neprețuit.

de nepretuit - Jurnal, pentru Ea.Aș fi preferat și mi-aș fi dorit să nu afirm asta vreodată: în România nu este foame de cultură, nici de valori, nici de frumos. În România este foame de falsitate și de ipocrizie și mai ales sete de a defila cu ele.
Nu suport să văd oameni care defilează cu așa zise valori și cu așa zisă cultură. Nu suport să văd oameni care își însușesc pe nedrept idei de ici-colo și care apoi fac mare tam-tam cum că le-au fost furate.
Nu suport să văd oameni care își maschează invidia sub vorbe dulci. Nu suport să văd oameni care cunosc sensul și profunzimea cuvântului “prieten” doar atunci când au nevoie de câte ceva.
Nu suport bărbații care își lovesc femeile, la fel cum nu suport femeile care acceptă să fie lovite sau jignite de bărbați. Nu suport să văd părinți care judecă alți părinți, la fel cum nu suport să văd copii care nu își respectă părinții, bunicii și pe cei din jur.
Nu suport și mă amuză să văd femei cu impresii de primadone închipuite, la fel de mult cum nu suport și mă amuză să văd bărbați cu aere de Don Juan mult prea perisabili.
Nu suport și mă amuză să văd că am ajuns să trăim într-o lume care a uitat că salamul se ține în frigider/cămară, că pozele se păstrează în album și tablourile înrămate, că kitsch-urile nu înseamnă artă, că zgomotul nu înseamnă muzică, că lucrurile care contează cu adevărat nu se cumpără, …
Este dureros să văd atât de multă lume și atât de puțini oameni… dar și mai dureros de atât este să realizez că oamenii nu știu care lucruri sau ce anume este… de neprețuit.

Alex.

(postare publicată inițial pe Facebook aici )

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.